De ce iubirea nu doare?

Încă din copilărie am învățat că iubirea doare. Am învățat asta în relația cu familia mea, în relațiile de cuplu, cu prietenii și cu oamenii din jur.  

Peste tot am auzit și văzut că iubirea doare: ”Fără durere, fără gelozie nu există iubire. Trebuie să doară măcar un pic sau trebuie să fie puțină gelozie, pentru că altfel, nu există iubire”.  

Cu aceste credințe am crescut și cu aceste credințe am crescut majoritatea dintre noi, nu-i așa? 

De-a lungul timpului, perspectivele mele asupra iubirii și asupra durerii s-au schimbat. Cu cât am lucrat mai mult cu mine, cu cât m-am înțeles mai mult, cu atât am ajuns să înțeleg că de fapt iubirea nu doare. 

Iar de aici, am să vă împărtășesc perspectiva mea.  

”De ce iubirea nu doare?” 

Există două emoții care se simt asemănător: iubirea și atașamentul.  

Iubirea este un sentiment specific sufletului, este o trăire pe care cu greu o putem exprima în cuvinte și pe care simțim, de cele mai multe ori, să o exprimăm prin acțiuni, prin afecțiune, prin admirație și inspirație. 

În viziunea mea, iubirea nu are o definiție specifică, ci constă în multe alte feluri de a fi de aceeași vibrație înaltă cu ea, precum libertate, respect, autenticitate, bunătate, generozitate, dărnicie, prietenie, colaborare, deschidere, încredere, contribuție, compasiune. De fapt, iubirea este cea care dă naștere tuturor acestora.  

Iubirea are o vibrație înaltă, iar în componența sa pot există doar energii de același calibru. Acțiunile luate din această energie sunt și ele de aceeași vibrație: sunt acțiuni în care sunt prezente dăruirea, ascultarea, înțelegerea, sprijinul, empatia, compasiunea, încrederea.  

Acum vă întreb: Ce anume din aceste energii de vibrație înaltă doare? 

Atașamentul este un sentiment specific minții și trupului.  În minte stă ego-ul, care este partea noastră rațională. 

Atașamentele sunt naturale, iar fără ele nici corpul nostru nu ar putea rezista pe Pământ. Noi, oamenii, suntem atașați de pământ și avem create condiții specifice pentru a trăi aici - adică suntem condiționați (momentan). Pe o altă planetă nu am putea rezista condițiilor (momentan). În momentul în care ne detașăm complet de atașamentele pământești, rămâne doar sufletul în plină libertate. 

În atașament găsim lipsa libertății, condiționarea, dependența și doar aici avem proprietăți - fie oameni, case, mașini, lucruri.  

Noi, oamenii, suntem atașați de partea fizică, materială - de oamenii din viața noastră, de mașină, de casă, de loc. Fiind atașați, nu suntem liberi și drept urmare, nu putem oferi libertate celor față de care suntem atașați. 

Este total natural să simțim atașamentul, atâta vreme cât durerea nu este toxică, ci este o durere sănătoasă care nu ne lasă goliți și suferinzi, ci vine cu împăcare, înțelegere și compasiune.   

În atașamentul natural și sănătos, avem prezență: putem înțelege și oferi oamenilor libertatea de a alege să facă ce își doresc, libertatea de a alege să rămână sau să plece, chiar dacă este dureros.  

Durerea excesivă, obsesia și gelozia apar în dependență, în atașamentul extrem, toxic. În atașamentul toxic durerea este uneori de nesuportat, oamenii rănesc, condiționează, manipulează și domină.  

În dependențe oamenii se pierd pe sine, se rătăcesc de ei îșiși. Ajungem dependenți când ne pierdem de propriul adevăr interior, de lumina interioară. Devenim dependenți atunci când stima de sine este diminuată, când nu mai știm cine suntem. În dependențe ne agățăm de oameni și lucruri, în speranța că ne vor salva din întunericul pe care îl simțim în interior. 

În astfel de atașamente, legăm de noi oameni prin diferite energii de joasă vibrație, acțiuni și situații create conștient sau inconștient. Manipularea de a face oamenii să rămână în viețile noastre vine din atașament și din dependență, nicicum din iubire – iubirea nu naște manipulare. Neiertarea unui om vine dintr-un atașament toxic, dintr-o mare durere – iubirea naște iertarea. Gelozia vine din dependență, pe fondul comparației și a stimei de sine scăzută - iubirea naște libertatea, nu proprietatea. 

Așadar, de ce cred că iubirea nu doare? 

Pentru că iubirea se află în suflet. Ea naște libertatea. Pe când atașamentul, în toate formele ei, se află în minte și naște durere, suferință și privarea libertății.  

Vă provoc să faceți următorul exercițiu: Mergeți în fața unei persoane pe care o iubiți și spuneți-i ”te iubesc” ducând o mână în zona tâmplelor. Apoi repetați exercițiul ducând o mână în zona inimii. Simțiți diferența?