Care este diferența dintre milă și compasiune?

În terapiile cu clienții mei și în discuțiile cu oamenii în general, am observat că există un subiect destul de comun și anume mila: mila pentru sine, mila pentru părinți, pentru proprii copii și pentru alți oameni.

Am constatat că mulți dintre noi credem că mila este un sentiment nobil și că este sinonimul compasiunii. Din acest motiv m-am gândit să aduc lumină acestui subiect.

Așadar, ce este mila, ce este compasiunea și care este diferența dintre ele?

Mila este un sentiment de vibrație joasă (Sub 200 conform piramidei lui Hawkins), venită dintr-o emoție de superioritate față de persoana pentru care simt milă. În spatele milei, se află gânduri precum ”săracul”, ”nu poate”, ”vai de el”, amărâtul”. Mă uit la el în raport cu mine, care sunt bine, sunt capabil și de aici sentimentul involuntar de superioritate. Când simt milă, apare pe de-o parte frica să nu ajung ca el, sau să fiu în locul lui, iar pe de altă parte, apare ușurarea că nu sunt în locul acelui om. Când apare mila, am tendința de a mă conecta la momentele grele din viața mea și în consecință de a proiecta pe acel om propriile mele experiențe de neputință și durere cărora le-am făcut față cu greu sau deloc. Toate aceste gânduri au în spate diminuarea, credința că acel om e neputincios, iar prin energia pe care o transmit la nivel de gânduri, îl țin jos, îl limitez, nedându-i șansa de a se ridica.

Compasiunea este un sentiment de vibrație înaltă (peste 200 conform piramidei lui Hawkins), venită dintr-un sentiment de înțelegere, acceptare și încredere. În primul rând, înțelegerea și acceptarea că acel om a venit pe acest pământ cu propriile lecții și că este necesar să treacă prin acele momente pentru a învăța. În al doilea rând, înțelegerea că fiecare dintre noi avem experiențe diferite și că eșecul meu este al meu, nu și al celui din fața mea, adică nu este necesar să proiectez propriul eșec pe el. Apoi încrederea că acel om are puterea de a se ridica, indiferent de locul în care se află. În același timp, prin compasiune voi simți să îi fiu alături fără să intru cu bocancii în viața lui. Îl voi asigura că are sprijinul meu oricând va simți să îl primească, voi fi acolo pentru el pentru a-l ghida doar în momentul în care el se va simți pregătit să îmi ceară asta. Prin compasiune, îi voi lăsa libertatea de a alege, fără să intervin, dacă el nu îmi cere asta.

Compasiunea ridică oamenii. Mă ridică atât pe mine, cel care simt compasiunea, cât și pe cel față de care simt compasiunea. Prin energia compasiunii, îi transmit acelui om încredere, înțelegere, încurajare și putere de a trece peste situația dificilă în care se află. Acel om se va simți sprijinit, înțeles, acceptat, iubit și va primi puterea și motivația de a înainta.

Cum arată mila și cum arată compasiunea la nivel practic?

Mila arată astfel:

” - Săracul de tine! Oare ce ai făcut în viața asta de pătimești atâta? Bine că nu sunt eu în locul tău.”

”- Vai, săracul de tine! Hai să te ajut, că nu poți singur.”

Compasiunea arată astfel:

”- Văd prin ce treci și am totală încredere că vei găsi cea mai bună soluție pentru tine să ieși din această situație. Dacă vei avea nevoie de mine vreodată, sunt aici să te ghidez, să îți ofer sprijinul meu.”

Te încurajez ca atunci când simți milă, să îți aduci aminte de acest articol și să transformi mila în compasiune, schimbând gândurile negative pe unele de încurajare, de încredere și chiar să le transmiți cu voce tare către acea persoană.

Așadar, tu ce simți mai des în viața ta pentru cei din jur? Milă sau compasiune?

Te îmbrățișez,

Bianca