Am fost infectată cu covid. Află cum s-a manifestat și câteva recomandări
În cele ce
urmează vă voi povesti experiența mea legată de virusul covid, care au fost simptomele, ce am făcut, cum am trecut peste această gripă, alături de o serie
de recomandări.
Așadar….
Într-o vineri
dimineață m-am trezit cu o durere de cap în zona cefei și cu o durere de corp,
amândouă profunde. În săptămâna respectivă făcusem exerciții intense la sală și
m-am gândit că durerea corpului este de fapt febră musculară, iar durerea de
cap s-ar fi tras de la părul ud cu care adormisem cu o seară înainte. Totuși, îmi părea că este o durere diferită față de ceea ce cunoscusem până atunci, mai profundă, mai greoaie, poate.
Durerile au
persistat la aceeași intensitate pe parcursul întregii zile, continuând și a
doua zi, însă la jumătatea intensității zilei anterioare, iar în ambele zile am
zăcut la pat. A doua zi m-am trezit și cu o ușoară durere în gât, însă care mi-a trecut în câteva ore.
Duminică, durerile
de cap și corp dispăruseră absolut de tot. S-a activat, apoi, brusc, o durere insuportabilă în
zona lombară cauzată de o hernie de disc veche, amplificată de o sciatică pe ambele picioare, care aveau să țină trei zile.
Luni am fost să îmi
fac testul covid (exsudat faringian și nazal), la recomandarea colegilor de birou cu care țineam legătura. Eram
ferm convinsă că îmi va ieși negativ, așa că până la venirea rezultatului am
stat fără stres.
Marți dimineața,
la ora 09:14, am primit un sms de la numărul scurt 1863, la care dau copy-paste
aici: “Rezultatul testului efectuat la
<B > CMU Regina Maria Bucuresti in 12-10-2020 este POZITIV. Stati
acasa! Sunati DSP! Daca aveti simptome medii/severe apelati 112!.” (Eu mi-am făcut analizele în Brașov.)
Sincer vă spun că
pe moment mi-a cam stat inima în loc și nu pentru că mi-era teamă de virus în
sine, pentru că niciodată nu am făcut mare caz din acesta, ci de la tonul sms-ului.
Nici până în acest moment nu știu de la cine am primit acest sms, pentru că cei
de la Regina Maria și DSP-ul mi-au confirmat că nu au fost ei. Între timp am
verificat rezultatul și pe site-ul Reginei Maria și într-adevăr, virusul era
detectabil în corp.
După acest moment
de panică m-am echilibrat și chiar am zâmbit, încurajându-mă că sunt îndeajuns
de puternică și că am trecut eu prin lucruri mai grele decât acesta. Vibe-ul meu era unul pozitiv, chiar tindeam puțin
spre amuzamentul unui copil care tocmai făcuse o boacănă: “Bianco, hai că ai făcut-o și pe asta!” mi-am
spus cu voce tare.
Mi-am sunat medicul de familie care părea grăbit,
așa că nu prea am înțeles ce aveam de făcut sau ce tratament aveam de luat. Tot ce am
reținut de la el a fost faptul că dacă am simptome ușoare să stau cuminte acasă,
iar dacă e ceva mai grav, trebuie să merg la el la cabinet să îmi facă nu știu
ce injecții în burtă. Din această discuție am dedus că am simptome ușoare, asa
că am ales să stau cuminte acasă. Am sunat apoi DSP-ul care nu mi-a răspuns,
oamenii aceștia fiind, probabil, super ocupați și coplesiți de sutele, chiar miile
de telefoane zilnice. Mai apoi am sunat HR-ul de la muncă și mi-am anunțat colegii
care au intrat în contact cu mine în ultimele zile, fiind, așadar, nevoiți la rândul lor să își
facă testul. Rezultate negative, din fericire. Norocul meu a fost că în săptămâna aceea nu am intrat în contact
cu prea multă lume, așa că lista a fost scurtă.
Am mai luat legătura
cu câțiva oameni apropiați, care m-au susținut moral, spunându-mi că voi
supraviețui și că voi fi bine, printre care și mama, care indiferent de ce mi se întamplă, își păstrează
calmul și mă face mereu să cred că sunt invincibilă. Îți mulțumesc, mamă, că ai atât de multă încredere
în mine!
În continuare eram
optimistă și îmi păstram amuzamentul, cel mai probabil pentru a nu deveni
copleșită de imprevizibilul intrusului. Toate bune și frumoase, până când am început
să vorbesc cu persoane care, la aflarea veștii, s-au panicat mai rău decât mine
la citirea acelui sms, care păreau alarmați de-a binelea de ce mi se întâmplase și
ajunsesem ca eu să îi calmez pe ei. Și ca să fie treaba treabă, au continuat
tragedia prin a-mi înșirui tot ce mi se putea întâmpla rău.
Imaginează-ți că afli
că ai virusul sau orice altă boală și că împărtășești asta cu un om care chiar în
acel moment se panichează mai tare decât tine și începe să îți spună ce ți se
poate întampla mai rău – ba că îți poate ataca plămânii, ba că poți face
cheaguri de sânge, sau că ficatul va fi afectat etc. Toate acestea le-am auzit de la câteva persoane cărora le sunt recunoscătoare pentru grijă și pentru care îmi doresc să își găsească echilibrul.
Una peste alta, cam
de aici a început, de fapt, jocul psihologic. Deși mi-am setat că nu voi prelua
ceea ce mi-au spus acei oameni, dintr-o dată am început să fiu mai atentă la
corpul meu, simțeam totul mai amplificat, aveam impresia că mă dor urechile, că
am palpitații, apoi că am o stare de greață și alte simptome închipuite, până
m-am prins de ceea ce fac. M-am prins că totul începuse să se desfășoare la
nivel psihic și că era doar o capcană mentală. Așa că am început să fac meditații
și alte tehnici de relaxare și vindecare pe care le-am învățat de-a lungul
timpului și m-am calmat. Recunosc, însă, că pe parcursul zilelor, unele dintre
acele senzații și-au mai făcut simțite prezența, însă eram conștientă de ele, le
puteam controla mai ușor.
În fiecare
dimineață mă trezeam greu, cu nasul înfundat și foarte obosită, de parcă petrecusem toată noaptea.
În prima săptămână și jumătate de izolare am lucrat de acasă, însă îmi era din
ce în ce mai greu să mă concentrez. Simțeam nevoia să mă odihnesc. Din a doua săptămână de izolare am început să am niște
stări de anxietate și lipsă de sens foarte profunde și incontrolabile. Îmi
puneam întrebări legate de existența mea, de sensul meu pe pământ, de misiunea
mea în viața asta și nu vedeam nicio bucurie. Am ales ca la jumătatea celei de-a
doua săptămâni să mă deconectez total de muncă și să îmi dau timp să mă odihnesc
și să îmi trăiesc din plin anxietatea, dar și să găsesc o cale să ies din ea.
În următoarele
zile m-am uitat la comedii, la seriale, m-am jucat Candy Crush și m-am uitat
pur și simplu pe pereți, întrebându-mă dezorientată despre sensul vieții. Toate
aceste stări au dispărut odată cu reluarea activității de birou și în ziua în
care am ieșit pentru prima oară afară, după 14 zile de izolare, atunci când
m-am retestat, testul ieșind negativ.
Înainte cu câteva
zile de a ieși din izolare, m-a sunat o doamnă de la DSP. Înțeleg că toți testații
pozitiv se duc automat în baza lor de date, asta dacă vă gândiți că aveți vreo șansă
să nu fiți luați în evidența lor. M-a întrebat despre simptomele pe care le-am
avut și mi-a oferit informații cu privire la următoarele proceduri care erau
necesare să le urmez după ce voi fi încheiat perioada de izolare, și anume
evaluarea medicală și radiografia pulmonară. Am ales spitalul la care urma să
fac evaluarea, iar în următoarea zi am fost sunată pentru programare.
Mi-am făcut evaluarea
la Spitalul Municipal Săcele, un loc nu foarte plăcut, însă cu personal
respectuos și dedicat. Am
ales acel spital pentru că am considerat că voi sta mai puțin la coadă. Am stat
o oră, mai exact. Mi s-a prelevat sânge, mi s-au pus câteva întrebări și apoi mi s-a făcut radiografia pulmonară. A doua zi mi-au venit
rezultatele și mare mi-a fost surprinderea. Toate analizele mi-au ieșit extrem
de bune, mai bune ca niciodată: toate valorile erau în parametri normali, lucru
neobișnuit până atunci, iar plămânii erau neatinși. Ieei! 😍 Cu acea evaluare
mi-am obținut concediul medical de la medicul de familie.
Printre
rânduri, îmi vine să spun o glumiță: știți cum puteți deosebi un om care a avut covid
de unul care nu a avut? Cel ”covidit” poartă două măști (lucru observat
atât la Spitalul Municipal Săcele, cât și la Regina Maria). M-am amuzat teribil
în sinea mea. 😊)
Așadar, urmare a experienței mele, am să vă ofer câteva informații scrise în mod succint despre simptomele pe care le-am avut, ce am înțeles despre covid și mai ales, câteva recomandări care v-ar putea fi de ajutor dacă vă aflați fie în situația contaminatului, fie în situația în care auziți că o persoană dragă s-a infectat.
Cum am resimțit eu covid-ul la nivel de simptome:
- Am avut simptome ușoare;
- Durere profundă de cap și corp în primele două zile;
- O mică durere în gât care mi-a trecut în câteva ore;
- Nas înfundat pe tot parcursul timpului;
- Oboseală extremă;
- Durere înfundată a globului ocular;
- Acutizarea unei dureri cauzate de o traumă la nivelul corpului (hernie de disc);
- Restul simptomelor s-au manifestat pe fond psihic (anxietate, stare de greață);
- NU mi-am pierdut gustul și mirosul;
- NU am avut febră, frisoane sau transpirație;
- NU am avut nicio problemă pulmonară.
- Am sunat medicul de familie;
- Am sunat DSP-ul (deși mie nu mi-a răspuns nimeni);
- Am sunat HR-ul de la muncă;
- Am luat legătura cu persoanele cu care am intrat în contact în săptămâna respectivă.
- În fiecare seară am făcut baie în cadă cu apă fierbinte și sare amară /sulfat de magneziu (aprox. 250 g la o cadă plină cu apă). Atunci când este folosită pentru uz extern, sarea amară are rolul de a relaxa mușchii, de a reface nivelul de magneziu din corp și a crește energia, ajutând la eliberarea serotoninei în corp. Totodată, sarea amară reduce inflamațiile și calmează durerile din corp. De asemenea, este un detoxifiant puternic atunci când este folosit pentru uz intern, eliminând toxinele din corp;
- În fiecare seară am luat un Paracetamol cu o cană cu apă;
- 1 capsulă de vitamina C – fie dimineața, fie la prânz;
- Ceai de cimbru – unul dimineața și unul seara. Ceaiul de cimbru are efecte benefice la nivelul sistemului imunitar și este folosit în tratarea afecțiunilor respiratorii;
- Alte ceaiuri pe tot timpul zilei (tei, mușețel, merișoare etc);
- Nu folosiți niciunul dintre cele enumerate mai sus dacă sunteți alergici și mai ales, vă recomand să cereți tratament medicului de familie, dacă aveți orice fel de simptome. Nu uitați că virusul covid se manifestă foarte diferit de la o persoană la alta.
Ce am înțeles
despre covid:
- Există;
- Se manifestă
extrem de diferit de la persoană la persoană (este extrem de personalizat);
- Poate acutiza o rană/traumă/durere din trecut (mie mi-a amplificat durerea provenită de la hernia de disc);
- Este în
mare parte un joc psihologic (pe care dacă nu îl stăpânești, te va stăpâni el
pe tine);
- Intărirea
imunității se face mai degrabă pentru a preveni complicațiile în cazul contaminării
cu covid și nu neapărat împotriva contractării.
Iată câteva
lucruri pe care vi le recomand să le faceți în cazul în care aflați că aveți
covid, lucruri pe care și eu le-am urmat în cea mai mare parte:
- Izolați-vă
de celelalte persoane;
- Căutați să vorbiți cu oameni apropiați despre care știți că sunt optimiști și știți că puteți primi sprijinul lor moral;
- Nu luați vina asupra voastră dacă cineva a luat boala de la voi. Nu uitați că și voi ați contractat-o de la cineva. Totuși este important să nu mai răspândiți virusul;
- · Nu vă învinovățiți pentru că ați contractat boala și nu vă rușinați. Cu siguranță că fiecare dintre noi a făcut tot ce i-a stat în putință să se protejeze. Virusul este invizibil și se află printre noi. Putea fi oricine altcineva;
- Încercați
să diminuați sau să eliminați vizionatul/cititul știrilor de pe orice canal
(tv, online);
- Citiți
cărți de belestristică sau motivaționale care să vă scoată din starea de îngrijorare
și să vă facă să visați, să vă mențină într-o stare de bine;
- Citiți
articole motivaționale, haioase, bancuri etc.;
- Jucați-vă
jocuri relaxante (pe telefon, jocuri fizice);
- Odihniți-vă;
- Ieșiți
pe balcon/geam la aer de câteva ori pe zi;
- Uitați-vă
spre cer (se spune că atunci când te uiți mai sus de orizontul ochilor, automat
iți vin gânduri pozitive);
- Uitați-vă
la stand-up-uri, comedii, filme romantice, seriale (eu m-am uitat la serialul Emily
in Paris și mi-a prins tare bine, m-am destins destul de mult);
- Ascultați
muzică relaxantă, meditativă;
- Meditați;
- În această
perioadă, aveți timp pentru voi, mai ales dacă locuiți singuri, iar acest lucru
poate fi benefic pentru setarea unor planuri/acțiuni pentru perioada următoare;
- Faceți stretching.
- Abțineți-vă
de la reacții care au în spate îngrijorarea excesivă, panica etc. Pe scurt, nu vă panicați. Credeți-mă că nu
ajutați cu absolut nimic persoana în cauză, ba din contră, puteți mai degrabă să
o demotivați;
- Ascultați-o;
- Sustineți-o
moral;
- Aflați-i
îngrijorările și ajutați-o să treacă peste acestea. Cuvinte ca “Tu ești o persoană
puternică./ Nimic rău nu ți se poate întâmpla./ Tu ai o imunitate de fier, doar
ai văzut de-a lungul anilor că nimic nu te-a doborât.” sunt foarte importante
pentru persoana în cauză să treacă mai ușor și cu încredere peste gripă și
peste cele două săptămâni de izolare;
- Întreabați-o
dacă are nevoie de ajutor și oferiți-vă să îi faceți cumpărăturile, dacă aveți
posibilitatea; Pe această cale, țin să le mulțumesc mamei și colegilor mei care
au făcut cumpărături și mi le-au lăsat la ușă. Mi-ați fost de mare ajutor.💗
- Nu-i
oferiți ocazia să se victimizeze. Victimizarea nu face altceva decât să țină persoana bolnavă
într-o stare anxioasă, în care simptomele se perpetuează sau chiar acutizează.
- Nu o
judecați că s-a infectat. Este
pandemie, virusul este peste tot. Gândiți-vă că oricine se poate infecta, inclusiv voi.
Sper și îmi
doresc ca aceste informații să vă fi ajutat în oricare dintre situațiile în
care vă aflați și poate să faceți diferența în viața unui om contaminat sau chiar în viața voastră.
Îmi doresc să fim
cu toții sănătoși, să rămânem așa până la finalul pandemiei, să ne protejăm în continuare
pe noi și pe cei din jurul nostru.
Aveți grijă de
voi și de ceilalți!
Cu recunoștință,
B
Comentarii
Trimiteți un comentariu