Peisaj de iarnă

Ce așternut alb și pufos!
Printre copaci și peste case,
Peste molizi și brazii adormiți
Și peste văi... și peste toate. 

Ce soare argintiu sclipește!
Din cerul gri, înnegurat,
Printre desișul deprimat,
Dorindu-și să-și arate dinții. 

Un susur printre crengi uscate
Dezgheață încet, curgând la vale
Pârâul ce-și dorește viață,
Cu aventuri înălțătoare. 

Iar munții mândri și înalți,
Puternici, neclintiți de crivăț
Sunt îmbrăcați frumos în alb,
Brodați cu o mătase fină.

Un cântec singuratic sună
Al unei păsări rătăcite,
În codrul amorțit de vreme,
Dezamorțind tăcerea surdă. 

Și-un pui de urs trezit devreme
De cântecul răsunător,
Așteaptă în bârlog nerăbdător
Un soare cald și un aer blând:
Venirea primăverii...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce femeia ajunge să devină ”bărbat?

Am fost infectată cu covid. Află cum s-a manifestat și câteva recomandări

Care este diferența dintre milă și compasiune?