Integritate

Integritate

Privesc înspre mine cum pleoapele grele
Îmi ridică privirea spre cer şi spre stele,
Cum gânduri duioase-mi săgeată prin minte,
Cum blând mă ascult când rostesc trei cuvinte:

"Te iubesc, viață!", exclam şi zâmbesc
Şi simt cum vibrez şi simt că trăiesc.
Iar brusc tot pustiul se năruie-n vânt.
Mă aflu în fața unui mare avânt!

M-apropii de mine cu paşi mici, sfioşi.
Ai cui or fi, oare, aceşti ochi frumoşi?
Sunt, oare, aceia pe care-i cunosc?
Mă uit în oglindă şi îi recunosc!

Sunt ei, ochi mari, plăpânzi şi clari
Prin care visele erau aşa de mari,
Prin care lumea mi se arăta duioasã
Şi dragostea era aşa frumoasă.

Sunt ei, ochi maronii plini de iubire,
Cu mari speranțe şi visători din fire.
Sunt inocența sufletului meu,
Prin care viața părea un curcubeu:

Un violet de o copilărie pură,
Un verde de smarald şi de natură,
Un galben de-un soare luminos,
Un albastru de-un cer infinit, prietenos;

Un roşu de o iubire nesfârşită,
Un portocaliu de dragoste nemărginită,
Un indigo de-o mare fără zare.
Copilărie dragă, ai fost cutezătoare!

Cu nostalgie am privit mereu
Spre inocența sufletului meu,
Cu gândul de-a fi bun la drum eu am pornit,
Curând m-am stins uşor şi-am suferit..

În drumul meu spre azi am hoinărit,
Pe drumuri cu şi fără sens m-am rătăcit,
Pierdut în vâltori şi în mii de fantezii,
Regăsit în valori şi în felul meu de a fi.

Mă opresc, mă privesc şi în şoaptă îmi spun:
Mi-a fost dor de tine! O, tu, suflet bun!
Mi-a fost dor de tine, o, ființă frumoasă!
Bine ai revenit! Bine ai revenit acasă!