Tot ce conțin

Ieri dimineață m-a sunat o prietenă foarte dragă mie să mă întrebe dacă sunt bine în urma postării primului meu articol. Îmi spunea că și ea s-a regăsit în povestea mea, însă cu răni diferite, fapt ce mi-a confirmat că nu sunt singură pe pământul ăsta. Totuși, cunoscându-mă și cunoscându-mi poveștile de viață, nu a putut înțelege ceva. ”Bibișorule?”  căci așa mă strigă ea , ”Știi ce nelămurire am?  De ce ai așteptări atât de mari de la un bărbat?  m-a întrebat .  Pe moment m-am blocat, am amuțit, căutam să înțeleg întrebarea,  ”Cum adică, de ce?”, ”Pentru că…pentru că…”  mintea mea galopa flămândă în arhivă, în căutarea unui răspuns. După un minut de bâlbâială, l-am găsit, din nou în copilăria mea.  Am descoperit lucruri tare interesante,    piese importante din puzzle-ul trecutului meu. Iar pe această cale, îi sunt recunoscătoare prietenei mele și aici, în scris, pentru că fără discuția cu ea, nu aș fi conștientizat ceea ce urmează să ...

Ieri mi-a ieșit în cale un scurt video al unei doamne admirant de frumoasă, care povestea despre cât de important este să comunici prin scris și în a cărui descriere spunea cam așa:  ”Să scrii, chiar dacă nu ești încă Dostoievski. Pentru că dacă nu scrii, nici nu vei ști vreodată dacă ai putea să fii.”. M-a cuprins o mare emo ț ie, un entuziasm, pentru că mesajul a ajuns exact în perioada în care eu mi-am redescoperit dorința de a scrie. Chiar scrisesem primul meu articol  https://biancaioan.blogspot.com/2020/04/atunci-cand-nimeni-nu-este-potrivit.html   și intenționam să îl țin ascuns, împărtășindu-l doar cu persoane apropiate, de teamă că articolul ar fi prea rațional, prea intim, iar cei care nu mă cunosc, mă vor judeca aspru. Totuși, după vizionarea acelui filmuleț, mi-am luat inima în dinți, am închis strâns ochii și am postat link-ul articolului la comentarii, cu inima batând tare, tare. ” Fie ce o fi! Până la urmă, sunt la primul” , mi-am spus, pentru a ...

          Ți s-a întâmplat vreodată să ajungi la concluzia că nimeni nu pare potrivit pentru tine? Că toți bărbații/femeile sunt la fel și că ajungi să repeți aceeași poveste cu parteneri diferiți?       Ei bine, și eu am crezut asta până la ultima mea relație, al cărui final recent m-a determinat să fac o introspecție profundă, pentru că sincer, mi-a ajuns să sufăr, să trăiesc eșecuri și dezamăgiri în dragoste. Am hotărât, așadar, să analizez totul diferit, să nu mai caut vinovatul în celălalt, ci să mă concentrez doar asupra mea, s ă mă observ . Ceea ce am descoperit m-a marcat atât de mult, încât am hotărât să pun pe foaie tot ce am conștientizat despre mine și despre comportamentul meu în relațiile de cuplu. De ce atrag la nesfârșit aceeași poveste și ce mă determină să am același comportament nociv față de partenerul de viață?        Încă de la început îți pot confirma că b ărbații din viața mea au fost, fără ex...

Dor de mine Un amalgam de gânduri negândite Un sentiment pe ne-simțite Așteaptă aici și-acolo liniștite, Negândite, ne-simțite... Aș vrea să pot să înțeleg Ce sunt, ce simt, ce vreau, ce-aștept, Să am puterea să aleg Din toate, toate, doar ce-i drept. Incertitudini, întrebări... Și-o tristă amintire... Îmi răscolesc sufletul gol Un dor, o șoaptă, o privire. Mi-e dor de mine, cel de-odat’ Eram frumos, eram curat, Eram un suflet luminat, Acum pierdut și disperat. Sunt laș, o știu și eu prea bine. Mă mint, mă lupt, m-ascund de mine Mă rog, mă-nchin să-mi fie bine, Mi-e teamă, mi-este dor de mine. Ce gânduri sparte, negândite, Ce sentimente ne-simțite Ce suflet trist și-ndurerat Mi-e dor de mine, cel de-odat’. (18.11.2012)

Integritate Privesc înspre mine cum pleoapele grele Îmi ridică privirea spre cer şi spre stele, Cum gânduri duioase-mi săgeată prin minte, Cum blând mă ascult când rostesc trei cuvinte: "Te iubesc, viață!", exclam şi zâmbesc Şi simt cum vibrez şi simt că trăiesc. Iar brusc tot pustiul se năruie-n vânt. Mă aflu în fața unui mare avânt! M-apropii de mine cu paşi mici, sfioşi. Ai cui or fi, oare, aceşti ochi frumoşi? Sunt, oare, aceia pe care-i cunosc? Mă uit în oglindă şi îi recunosc! Sunt ei, ochi mari, plăpânzi şi clari Prin care visele erau aşa de mari, Prin care lumea mi se arăta duioasã Şi dragostea era aşa frumoasă. Sunt ei, ochi maronii plini de iubire, Cu mari speranțe şi visători din fire. Sunt inocența sufletului meu, Prin care viața părea un curcubeu: Un violet de o copilărie pură, Un verde de smarald şi de natură, Un galben de-un soare luminos, Un albastru de-un cer infinit, prietenos; Un roşu de o iubire nesfârşită, Un portocaliu de...