Tot ce conțin

  Oamenii care ne agață, ne enervează, care ne trezesc un sentiment de disconfort numai simțindu-le prezența, sunt aur pentru evoluția noastră. Sunt maeștrii noștri care vin să ne învețe o lecție frumoasă: acceptarea de Sine. Ei vin să ne oglindească feluri de a fi din noi pe care nu le putem accepta și pentru care nu ne putem ierta. Ne arată locurile în care avem de crescut, de vindecat, de transformat. În trecut, atunci când întâlneam astfel de oameni, plecam, evitam să stau în preajma lor și chiar renunțam să particip la cursuri sau la întâlniri între prieteni, renunțam la conectare, dacă ei se aflau acolo. Mecanismul meu era fuga, pentru că atât de mare era neacceptarea mea vis-a-vis de mine. Atunci când judecăm, nu obișnuim să o facem doar concentrându-ne pe un singur fel de a fi al oamenilor, ci îi catalogăm ca fiind așa în totalitatea lor. Generalizăm: Este zgârcit și atât, este rău și atât, este leneș, critic, superficial, este o victimă și atât. În acel moment, nu ne m...

  ”Durerea sufletească” este locul care se cere vindecat și transformat. Asemănător durerii fizice, durerea interioară ne arată că avem o rană, de data aceasta invizibilă și că este necesar să avem grijă de ea, să o vindecăm. Netratată, rana se va adânci, va rula la nivel inconștient și va ieși la suprafață (în conștient) mai târziu prin comportamente nocive sau prin somatizări fizice, adică afecțiuni sau boli. Majoritatea dintre noi ne uităm la durere și ne întrebăm: ”de ce eu?”, ”de ce trebuie să sufăr?”, ”de ce sunt atât de ghinionist(ă)?” sau ”de ce Dumnezeu nu mă iubește?”. Aceste întrebări încărcate energetic cu neacceptare, nu vor face nimic altceva decât să ne afunde și mai mult în durere, fără să înțelegem cu adevărat ce ni se întâmplă. Punându-ne astfel de întrebări, vom continua să ne alimentăm rolul de victimă a propriei vieți. Dacă, însă, înțelegem că în spatele suferinței se află mereu o lecție spirituală, vom reuși să ieșim din propria capcană a victimizării și p...

Mulți dintre noi ne dorim relații autentice, o viață socială sănătoasă, în care să ne simțim în siguranță și să fim acceptați pentru cine suntem. Însă câți dintre noi suntem dispuși să oferim un astfel de cadru sănătos? Una dintre cele mai frumoase și autentice relații între oameni este prietenia, pentru că, spre deosebire de familie, prietenia este o alegere conștientă și asumată. 𝐏𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞𝐭 ̦ 𝐞 𝐚 𝐫𝐞𝐜𝐢𝐩𝐫𝐨𝐜𝐢𝐭𝐚 ̆ 𝐭 ̦ 𝐢𝐢 . Înseamnă libertate, necondiționare, acceptarea alegerilor așa cum sunt luate. Înseamnă curgere, înseamnă să rezonăm, să empatizăm și să ne fim alături necondiționați de timp, de spațiu, de oameni sau de blocaje. Mai înseamnă susținere, prezență, implicare, încredere, confidență, non-judecată, egalitate, totul bazat pe simțire reciprocă.   Fără toate acestea, cadrul emoțional de siguranță nu poate exista. Într-un cadru emoțional de siguranță, ne simțim liberi să împărtășim, să ne confesăm, pentru că...

  Auzim adesea că iubirea înseamnă libertate, că o relație de iubire se bazează pe libertate, că este necesar ca omului iubit să îi oferim libertate. Mulți dintre noi, însă, ne ”aprindem” la aceste afirmații, pentru că, automat, ne imaginăm toate scenariile negative. Așadar, ce înseamnă libertatea în iubire, de fapt? Odată ce ofer libertate, înseamnă că plec din start cu încrederea în mine, în partener, în relație. Am încredere în relație, pentru că am stabilit împreună cu partenerul/partenera intenția, direcția și scopul comun al acesteia. Fără un scop și o direcție comună, se întâmplă automat un dezechilibru și deci, apar precauția și neîncrederea. Mai înseamnă că îi cunosc intențiile persoanei iubite vis-a-vis de mine și de relație, înseamnă că avem o comunicare onestă, autentică, pe care o simt în totalitate în acest fel. Totodată, înseamnă că am încredere în mine, încredere ce vine din autenticitatea mea vis-a-vis de partener(ă), de ceea ce simt, și față de relația n...

Neputința interioară este una dintre cele mai întâlnite motive ale depresiei și anxietății din ziua de astăzi. Se simte ca un blocaj, ca o incapacitate de a înainta în diferite domenii ale vieții, ca o greutate de a mai vedea lumina în întunericul în care ne scufundăm. Este o barieră trasată de propriile gânduri care ne oprește din a acționa, din a da viață visurilor și dorințelor noastre. Este o stare care aduce fustrare, învinovățire și în final, pierderea încrederii în noi înșine. Neputința îmbracă mai multe forme – cea de a duce la capăt un obiectiv; de a face schimbări în propria persoană sau viață; de a depăși o traumă, o afecțiune, o durere; de a face față suferinței unui apropiat și de a-l sprijini; sau la scară mai mare, de a schimba ceva în lume ce ni se pare nedrept, nelegitim. Atunci când ne lovim de neputință, apare durerea interioară, frustrarea, sentimentul că suntem legați de mâini și de picioare, că suntem incapabili și în final, apare nevoia de control și lupta ...